Donează în contul Asociației Sfântul Hristofor

Asistența socială în instituțiile medicale a început să se dezvolte semnificativ la începutul secolului al XX-lea, odată cu angajarea în spitale a profesioniștilor responsabili de evaluarea situațiilor sociale ale pacienților. Condițiile igienice deficitare din rândul clasei proletare, răspândirea tuberculozei, malnutriția care afecta atât copiii, cât și adulții, alcoolismul, bolile venerice și alte probleme generalizate în țările europene și peste ocean au determinat inițierea unor acțiuni sanitare de amploare, combinând serviciile medicale cu cele sociale.

Astfel, au apărut infirmierele-vizitatoare, care mergeau direct la domiciliul pacienților pentru a-i sprijini în prevenirea bolilor, menținerea igienei, îngrijirea copiilor și chiar în gestionarea problemelor legate de sănătatea mintală. Tot în această perioadă, spitalele au început să integreze asistente sociale în echipele lor. Un moment important a avut loc în 1905, când Richard Cabot, directorul spitalului Massachusetts din Boston, a fost primul care a angajat asistenți sociali. Rolul acestora era să analizeze cazul pacienților luând în considerare interacțiunile lor cu familia, rudele și alți membri ai comunității. Ulterior, tot mai multe spitale au urmat acest exemplu, angajând asistenți sociali, în special în departamentele de psihiatrie, dar și în alte secții medicale.